Totalul afișărilor de pagină

duminică, 21 iulie 2013

Tigaia Dry cooker, pământul de flori şi sfinţii din sinaxar

   
Tocmai s-a ales praful de după-amiaza mea de duminică pe care îmi propusesem să mi-o peterec zacând în pat  ca o ploşniţă sătulă, asta după ce m-am gândit acum două ore să bag ceva pe sub nas.
Prin urmare, am luat nişte hălci de carne late cât nişte tălpi mărimea 46, şi le-am trântit în tigaia Dry Cooker, le-am învelit cu buruieni din alea de le zice condimente şi pe urmă le-am turnat nişte vin peste, ca să aibă porcul ce bea în timp ce se prăjeşte. Am pus tigaia pe aragazul făcut lună de maică-mea şi pe urmă m-am retras din bucătărie sa nu miros a chifele în pat. Îm timp ce mă antrenam pentru zăcutul care avea sa urmeze după masă, am simţit un miros uşor de ars dar am zis că poate e de afară, de la vreun ţăran care făcea grătar în faţa blocului. N-a mai durat mult şi am constatat că pe hol s-a lăsat ceaţa din senin şi că din bucătărie se aud nişte sfârâituri suspecte, aşa că m-am dus sa vad ce se întâmplă. Am avut noroc cu flăcările care cuprinseseră tigaia, că altfel nu vedeam aragazul prin  fum şi m-am apropiat punându-mi întrebarea ce pizda mă-
sii se întâmplă. Am constatat astfel că tigaia Dry Cooker se defectase, altfel nu-mi explic cum dracu de se scursese din ea tot vinul, amestecat şi cu grăsimea din hălci. am înţeles după aia că exagerasem cu vinul iar ăsta a dat în clocot şi s-a scurs prin găurile alea din mijloc. Tălpile alea de carne se transformaseră în nişte biscuiţi cu 50 la sută cenuşă, pe care i-am mâncat în fum, direct din mână că nu se mai înfigea furculiţa.
Am trecut după aia la spălatul aragazului, pentru că n-aveam chef să îmi facă maică-mea seara mai plăcută când ar fi venit acasă şi l-ar fi găsit plin de zoaie. A fost prima dată în viaţa mea când am spălat un aragaz şi pot să zic că am trăit aceeaşi senzaţie ca atunci când îmi luasem maşină şi o spălam de trei ori pe săptămână, de cîte ori ce căca vreo vrăbiuţă pe ea. Frecam gu buretele cu spuma pâna la coate şi simţeam o plăcere aproape orgasmică atunci când vedeam cum se iveşte de sub clăbuci emailul alb în care se reflectau razele soarelui. Mi-a luat mai mult de 20 de minute să înlătur toată spuma şi zoaiele de pe aragaz, si alte 10 minute să ma prind  care e şmecheria cu ochiurile care nu voiau să intre aşa cum pe puneam eu. Tocmai când voiam să văd dacă mi se oglindeşte faţa în aragazul proaspăt spălat, nu ştiu cum dracu am dat din coate şi am acroşat un ghiveci aflat prin zonă, care a sărit cu tot cu muşcata din el, s-a dat cu curul de gresie şi şi-a împrăştiat noroiul din el prin juma de bucătărie. Când am simţit senzaţia aia de pâmânt de flori între degetele de la picioare, deja mi-au venit dracii. Acum apucă-te şi adună muşcata, suportă-i mirosul ala scârbos, pune-o în ghiveci şi adună pâmântul de pe jos ca s-a îngropi la loc. Maică-mea tocmai udase florile, aşa că ăla deja era noroi, nu pâmânt, iar când am pum mătura pe el, fiind ca o pastă, s-a întins ca untul pe pâine. Era, deci , nevoie de mop, gălleată cu apă, detergent, şi ala a fost momentul ân care mi-am amintit de divinitate şi am început să înjur toţi sfinţii de care mi-am adus aminte că îi văzusem pictaţi prin biserici.
Până am terminat de spălat pe jos, terminasem deja de înşirat tot sinaxarul şi aşteptam să ma trăznească din cer.
Am ţinut-o aşa de la 3 până la 5 fără un sfert, şi singura modalitate de a mă descărca de energiile negative a fost să povestesc aici. Partea bună e că acum a ieşit tot fumul din casă iar în vreo 3 ore cred că dispare şi mirosul de om ars la crematoriu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu